Factorii majori care influenteaza decizia de creditare

Decizia de creditare a unei societati comerciale este luata in urma analizarii companiei din mai multe puncte de vedere. Printre aspectele importante se inumara:

  1. domeniul de activitate
  2. patrimoniul societatii
  3. dependenta fata de clienti si furnizori
  4. situatia economico-financiara (prezenta, dar si evolutia de-alungul timpului)

1. Domeniul de activitate

Domeniul de activitate al societatii este important prin prisma evolutiei sectorului economic, fapt pentru care opinia legata de acest factor se poate schimba in timp.
Spre exemplu, daca ati fi solicitat în anul 2007 un credit pentru construirea unui cartier rezidential, bancile s-ar fi luptat cu oferte si contraoferte pentru finantarea afacerii. Totusi, in prezent, sansele de finantare pe acest sector sunt foarte reduse.
Printre domeniile de activitate “apreciate” sunt cele de productie de bunuri de larg consum (daca sunt cel putin de o calitate medie), de servicii, de inchirieri sau de comert cu ridicata, in special daca beneficiare sunt hipermarketurile.
Domeniul de activitate cu riscul cel mai ridicat este acum considerat cel de constructii imobiliare. Un alt sector mai putin privilegiat este cel de comertul cu amanuntul – indiferent de produsele comercializate (datorita concurentei hipermarketurilor).
Exista insa si o a treia categorie, respectiv domenii restrictionate. Aici sunt incluse jocurile de noroc, comertul si productia de armament sau casele de schimb valutar. In aceste sectoare finantarile se acorda extrem de greu si doar cu derogari speciale.

2. Patrimoniul societatii
Un element care cantareste mai mult decat domeniul de activitate este patrimoniul societatii.
Din punct de vedere fizic, este foarte important ca societatea sa fie proprietara capitalului fix pe care il utilizeaza.
Daca in schimb firma are sediul social intr-un apartament de bloc, spatiul de productie este inchiriat, utilajele sunt vechi iar mijloacele de transport sunt cumparate in leasing, societatea va porni cu un handicap major in analiza de credit. De obicei, societatile aflate in aceste situatii nu sunt acceptate pentru creditare.
Din punct de vedere contabil, patrimoniul societatii este analizat printr-un indicator – capitalurile proprii – ce este cuprins si in formularele de bilant. Un capital propriu negativ va genera cu siguranta o decizie de creditare negativa.

3. Dependenta fata de clienti si furnizori
Acest aspect este foarte important deoarece poate genera un risc crescut pentru afacere.
Cea mai buna situatie este aceea in care firma are minim 10 clienti si minim 10 furnizori sau, daca numarul acestora este mai mic, atunci este important ca ei sa poata fi inlocuiti foarte usor.
Pe cealalta parte, daca mai mult de 50% din cifra de afaceri a firmei este realizata cu un singur client, banca va nota un risc foarte ridicat. Acelasi lucru se intampla in cazul in care aprovizionarea de face doar de la 1 – 2 furnizori.
Exista insa si situatii in care un furnizor major nu genereaza risc pentru banca. Spre exemplu, la o firma de transport, un furnizor principal este cel de combustil. Situatia este totusi tratata ca avand risc minim deoarece un furnizor de combustibil poate fi schimbat foarte repede.

4. Situatia economico – financiara

Este cel mai important aspect in decizia de creditare. Elemente cheie, verificabile la prima vedere sunt:
a) societatea nu trebuie sa inregistreze pierdere in prezent;
b) societatea nu trebuie sa aiba datorii la stat;
c) cifra de afaceri trebuie sa inregistreze o evolutie crescatoare in ultimii doi ani;
d) rapoartele (datorii catre furnizori / cifra de afaceri lunara) * 30 si (sume de recuperat de la clienti / cifra de afaceri lunara) * 30 trebuie sa fie, de obicei maxim 45 – 60 (in functie de specificul activitatii pot fi acceptate si valori mai mari);
e) indicatorii economici de baza: lichiditatea, gradul de indatorare, solvabilitatea, profitabilitatea, etc.

a) societatea nu trebuie sa inregistreze pierdere in prezent
Multe companii din Romania prefera sa raporteze, prin artificii contabile, o mica pierdere, pentru a evita impozitarea profitului. Chiar daca acest lucru este cunoscut ca si stare de fapt, totusi bancile nu pot analiza decat ceea ce este inscris in actele oficiale. Astfel, acel artificiu contabil care aduce un mic avantaj pe termen scurt, este o piatra de moara legata de piciorul firmei, pe termen mediu si lung.
Existenta profitului este o conditie esentiala in decizia de creditare deoarece profitul reprezinta sursa de rambursare a imprumutului. Daca firma nu are profit, cel putin teoretic, nu are nici de unde sa plateasca ratele la banca.
Ca si caz exceptional, pot fi finantate firme care inregistreaza pierdere, daca acel rezultat negativ este rezultatul unor investitii in societate. Situatia aceasta se analizeaza insa de la caz la caz.

b) societatea nu trebuie sa aiba datorii la stat
Datoriile la stat semnifica faptul ca societatea nu a avut disponibil pentru a plati darile curente. In aceasta situatie, banca se va intreba cum va avea firma bani pentru a-si plati ratele de credit. Mai mult, in cazul in care datoriile se intind pe perioade mai lungi de timp ( 2 – 3 luni), ministerul de finante va institui poprire pe conturile societatii. La aceasta se adauga faptul ca datoriile catre bugetul de stat au prioritate fata de alte datorii si atunci se intelege de ce nu sunt finantate firme cu datorii catre buget.
Ca situatie exceptionala, pot fi finantate companii care inregistreaza datorii la stat, cu conditia ca din creditul acordat, acestea sa fie achitate integral. Totusi, impresia negativa ramane.

c) cifra de afaceri trebuie sa inregistreze o evolutie crescatoare in ultimii doi ani
Majoritatea bancilor efectueaza analiza de credit in baza a trei perioade: doi ani fiscali incheiati si ultima balanta de verificare. Daca in acest interval cifra de afaceri a societatii inregistreaza scaderi, managementul companiei va trebuie sa ofere explicatii pentru evolutia negativa, pentru a convinge banca de faptul ca vanzarile firmei nu vor continua sa scada si in perioada urmatoare. Evident, explicatiile trebuie sa aiba la baza un set de justificari economice.

d) perioada de plata a furnizorilor si perioada de incasare a clientilor
… cu alte cuvinte, la cat timp dupa emiterea facturilor isi plateste firma furnizorii sau incaseaza banii de la clienti.
Pentru a fi usor de calculat, se pot folosi urmatoarele formule: (datorii catre furnizori / cifra de afaceri lunara) * 30 si (sume de recuperat de la clienti / cifra de afaceri lunara) * 30.
In mod normal, valorile obtinute trebuie sa se incadreze in media pietei, pe segmentul de activitate al companiei. De exemplu, daca firma vinde materiale de constructii, pe timp de vara, perioada de incasare a clientilor ar trebui sa fie de maxim 30 – 45 de zile. In schimb, daca firma vinde mobila, aceasta perioada poate merge pana la 90 – 120 de zile.
Aceste valori sunt comparate cu cele ce rezulta din actele contabile ale societatii si daca ele sunt aproximativ egale, lucrurile merg mai departe. Daca insa valorile raportate de firma sunt mult mai mari (sa spunem ca faceti comert cu mobila, dar incasati banii dupa 200 – 300 de zile), atunci inseamna ca exista o neregula in actele contabile sau un dereglaj in activitatea firmei. Ambele situatii sunt de rau augur.

e) indicatorii economici de baza
Acesti indicatori contribuie la formarea unei opinii asupra situatiei economico – financiare a societatii, cu conditia ca actele contabile sa reflecte situatia reala. Totusi, avand in vedere ca modul lor de calcul, precum si interpretarile valorilor sunt de o complexitate mai mare, acestia vor fi prezentati intr-un capitol separat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


sase − doi =

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>