Formatorul – un maestru al cuvintelor. Tipuri de limbaj

Formatorul își asigură un training de succes dacă reușește să comunice eficient pe tot parcursul sesiunii.

De multe ori,  chiar dacă mesajul este bine structurat, observăm că el nu a fost decodificat așa cum ne așteptăm. Fie că vorbim despre bariere de comunicare, fie că facem referire la un mesaj prea complicat, această decodificare deficitară va duce la o dilatare a trainingului, la discuții lămuritoare și la întârzieri.

Programarea Neuro-Lingvistică propune soluții pentru această problemă făcând referire la tiparele comunicaționale specifice fiecărui individ (fie el formator sau cursant). Aplicând această abordare, Formatorul va vorbi ’’aceeași limbă’’ cu ai săi cursanți, reușind astfel să își eficientizeze atât metodele folosite, cât și dinamica internă a trainingului.

Formatorul – de la zumzet la VAK

Aplicând tehnica ascultării active, trainerul va fi capabil să identifice tiparul lingvistic propriu fiecărui cursant. Acest tipar poate fi: kinestezic, vizual sau auditiv. Dificultatea apare în momentul în care un cursant folosește un limbaj combinat, de tipul VAK, solicitând astfel o atenție sporită din partea formatorului.

Tipurile de limbaj pot fi caracterizate prin intermediul expresiilor specifice folosite, cum ar fi:

  1. Expresii vizuale – aruncă o privire peste, vizualizează ceea ce mi-ai spus, imaginează-ți rezultatul, concentrează-te pe asta, observă diferențele etc.
  2. Expresii auditive – sună bine, trebuie să discutăm împreună, lasă-mă să îți spun, ei spun că, fă-te auzit, dă-i de înțeles etc.
  3. Expresii kinestezice – avem o bază solidă, fă puține valuri, arată-ne, o idee palpabilă, adu-mi aminte, ușor de gestionat etc.

Duane Lankin vorbește în volumul său ’’Asul din mânecă. Vinde prin NLP’’ despre avantajele sincronizării verbale. Cu toate acestea, din momentul în care formatorul identifică un anumit tip de limbaj va trebui să aplice sincronizarea într-o manieră subtilă și deloc abruptă.

Citește și: Formatorul și știința formării autentice

Practic, unui cursant care are nevoie de o imagine vizuală a viitorului său training nu îi poți vorbi prin expresii kinestezice. Acesta va fi convins de aplicabilitatea mesajului tău din momentul în care își va putea face singur o idee asupra a ceea ce urmeze să se întâmple; din momentul în care va decodifica eficient mesajul formatorului.

Tehnici de comunicare eficientã – 30 de secunde sau mai puṭin

Atât formatorul, cât și managerul de proiect trebuie sã comunice eficient în orice situaṭie. De multe ori timpul va fi limitat și nu veti avea posibilitatea de a elabora mesaje complexe.

Fie cã este vorba despre comunicarea scrisã sau vorbitã, mesajul de 30 de secunde este cel care vã asigurã succesul. Acesta reprezintã rãspunsul perfect pentru orice întrebare. Devierea întrebãrilor prin afirmaṭii ulterioare vã oferã timpul în care sã vã construiṭi un mesaj clar.

Milo Frank vorbea în ‘’Cum sã îṭi comunici eficient punctul de vedere în 30 de secunde sau mai puṭin’’ despre cât de rapizi sunt ochii. Cu alte cuvinte, mâna este mai rapidã decât ochiul, dar ochiul este mai rapid decât gura. Practic, în 30 de secunde, poṭi citi mai multe cuvinte scrise pe hârtie decât poṭi spune în același interval.

Mesajul de 30 de secunde este ideal în momentul în care aveṭi de rãspuns la foarte multe întrebãri din partea cursanṭilor. Poṭi da lãmuriri pentru orice afirmaṭie într-o formã concisã și convingãtoare.

Un training, în orice domeniu, trebuie sã fie axat pe interacṭiunea formator cursant. Un proiect de succes constã în comunicarea constantã între managerul de proiect și cei angrenaṭi în echipã. În ambele situaṭii vã veṭi întâlni cu situaṭii în care veṭi fi asaltaṭi cu întrebãri. Unele vor fi pe subiect, altele vor trata arii cu totul și cu totul diferite.

Pentru a putea face faṭã cu brio unor astfel de situaṭii trebuie sã fiṭi pregãtiṭi și sã anticipaṭi un mare numãr de întrebãri. Bineînṭeles cã nu vom putea anticipa toate întrebãrile pe care le vom primi; în linii mari, ai nevoie de o schemã mentalã a rãspunsurilor. Prin mesajul de 30 de secunde vei avea posibilitatea de a îṭi susṭine punctul de vedere, tocmai de aceea orice șansã de acest tip trebuie folositã.

Citiṭi și: Rolul managerul de proiect în formarea echipei

Pentru a putea întãri un mesaj cu argumente personale ai nevoie de anumite fraze de tranziṭie, așa cum nota și Milo Frank; printre aceastea se numãrã: ‘’nu știu ce sã zic despre…dar lasã-mã sã îṭi spun cã…’’’, ‘’ ai perfectã dreptate, și un alt punct de vedere este cã…’’,’’sunt sigur cã ce spui este adevãrat, dar un lucru de care sunt sigur este cã…’’, ‘’sunt de acord cu tine și sunt sigur cã și tu îmi vei da dreptate în ceea ce privește …’’. Deși acestea par puṭin rigide, aveṭi nevoie sã le exersaṭi de-a lungul coversaṭiilor pentru a putea ajunge la un mesaj de 30 de secunde eficient.

 

Formatorul și știința formării autentice

Traningul NU dezvoltă abilități, NU creează aptitudini și NU schimbă personalități.

Cu alte cuvinte trainingul nu este vreun miracol ce transformă peste noapte oameni obișnuiți în lideri, speakeri motivaționali sau, de ce nu, formatori de excepție.

Atunci care e de fapt rolul formatorului daca nu să arate și să spună altora să faca un lucru așa cum el însuși a fost învățat să-l facă sau în felul în care spune “cartea” că ar trebui să fie facut?

Rolul formatorului nu constă neapărat în rezolvarea problemelor, instructarea sau chiar specializarea cursanților; formatorul este de fapt un facilitator al cunoașterii și schimbarii. Nu este suficient să pună la dispoziție instrumentele, este eminamente necesar să influențeze și gradul de conștientizare al cursanților.

Cursanții vor accepta și utiliza instrumentele, metodele și tehnicile împărtășite de către formator doar dacă sunt convinși de utilitatea și eficiența lor.  Ȋn urmărirea acestui scop, formatorul va utiliza experiența cursanților pentru a demonstra puncte de vedere, va folosi învățarea experiențială ca proces de formare și îi va îndruma pe cursanți să tragă singuri concluziile.

Citiți și: Cum recunoști un formator bun ?

Dezvoltarea abilităților, crearea aptitudinilor și schimbarea personalităților se produce în timp, ca urmare a consevenței celor vizați în direcția schimbării. Așadar training-ul este doar dispozitivul declanșator și catalizatorul unui proces amplu care presupune:

  1. Conștientizarea necesității schimbării
  2. Studierea obișnuinței
  3. Stabilirea activităților/acțiunilor necesare schimbării
  4. Consolidarea prin repetiție a acestor acțiuni/activități.

Formator – profesionistul care aplică regula reciprocității

De-a lungul timpului, un formator va lucra cu nenumărate tipologii de cursanți, iar abordarea sa va fi diferită în funcție de situațiile care apar. Totuși, regula reciprocității apare ca un dat al cursurilor de formare.

Robert B. Cialdini propune în volumul său ’’Psihologia persuasiunii’’ o abrodare nouă în ceea ce privește interacțiunile de succes: regula reciprocității. Aceasta poate fi aplicată de către formator și nu numai. În linii mari, prin regula reciprocității se înțelege că ar trebui să răspundem asemănător la gestul unei persoane; dacă vreți, gândiți recirpocitatea prin prisma sintagmei ,,mulțumesc’’.

Mai mult, se pare că sociologi de renume, precum Alvin Gouldner, au afirmat că nu există societăți care să nu respecte această regulă.

Pentru un formator, regula reciprocității funcționează atât de puternic, încât elimină influența altor factori – precum simpatia față de cursanți – care funcționează în momentul în care ai tendința de a îți valida participanții la curs.

Consecvența este cea care merge în paralel cu regula reciprocității, deoarece un demers este cu adevărat de succes dacă este implementat pe termen lung, repetat și ajustat ori de câte ori este nevoie. Cu siguranță că formatorul va trebui să aplice regula reciprocității, însă acesta va trebui să țină cont de tipologiile cursanților participanți, de obiectivele acestora și de obiectivul cursului.

În viața de zi cu zi, obligația de a scăpa de datoriile existente este, în principal, punctul de bază al regulii reciprocității. În plus, obligația de a primi reduce din plaja de alegeri a unui individ, ceea ce duce la o asertivitate constantă.

Citește și: Ce înseamnă să fii formator ?

Tocmai de aceea, un formator trebuie să exerseze regula reciprocității în mod constant, dar să o aplice diferențiat. Practic, formatorul trebuie să fie deschis, orientat spre o comunicare eficientă și să își valideze cursanții, însă să se asigure că drumul pe care aceștia îl parcurg în perioada de formare este cel corect.

 

… despre gestionarea participanților la un curs de formare

Gestionarea participanților la un curs de formare poate fi o adevărată provocare pentru orice trainer. Iată cum poate fi gestionat grupul …

În teorie, o diferență majoră între școală și training este faptul că participarea la un curs este benevolă, comparativ cu școala unde prezența este obligatorie. În practică însă, lucrurile stau ușor diferit: pe lângă participanții voluntari, la cursurile de formare participă și persoane care au fost trimise de compania angajatoare sau care au venit doar pentru a obține o diplomă.

În acest context, un formator se poate confrunta cu următoarele atitudini:

  • Voluntară – cursantul privește cursul ca pe o oportunitate de a-și consolida anumite cunoștințe;
  • De concediu – cursantul vede în curs o bună ocazie de a lua o pauză de la muncă: “Mai bine la curs decât la muncă”;
  • Prizonieri – “M-a obligat șefu’ să particip / cursul e inutil / știu deja tot ce am nevoie să știu despre subiect”.

La prima vedere, o grupă lipsită de ultimele 2 categorii de cursanți este una facilă, însă, aproape în fiecare grupă există cel puțin un cursant care fie întrerupe formatorul, fie pune întrebări sau împărtășește experiențe care nu au nicio o legătură cu subiectul sau chiar intră nejustificat în contradictoriu cu formatorul sau ceilalți participanți. Pe de altă parte nici cursanții extrem de tăcuți, care stau cu brațele încrucișate și nu scot niciun cuvânt, nu sunt de dorit.

Ce poate face un formator în astfel de situații ?

Ei bine, spuneam că training-ul diferă foarte mult de învățământul clasic. La training oamenii sunt încurajați să participe, să își spună opiniile, să împărtășească experiențe și, de ce nu, să tragă singuri concluziile. Formatorul este cel care trebuie să asigure un mediu propice unor astfel de activități și în același timp să livreze un curs de calitate.

Pare o muncă grea, dar nu este imposibilă. Urmând câteva reguli simple un formator poate face față oricărui tip de cursant.

Află motivația și obiectivele participanților

Grupurile de formare sunt extrem de eterogene, pornind de la vârstă, caracter, experiențe, domenii de activitate, motivații și nu în ultimul rând stiluri de învățare. Un bun formator pune accent pe cunoașterea participanților și adaptarea cursului de nevoile lor. În urmărirea acestui scop:

  • Încearcă să afli informații relevante despre participanți înainte de curs
  • Folosește-te de icebrakere pentru a afla cât mai multe despre cursanți
  • Adaptează-ți planul de curs și metodele de formare la nevoile participanților
  • Ascultă activ

Abordează fiecare cursant în funcție de tipologia acestuia

Ca formator o să ai parte de tot felul de caractere în sala de curs, de la Marele Singuratic până la mama răniților și de la Habar-n-am până la Știe-tot. Unii pot produce amuzament, alții inhibiții sau chiar conflicte deschise. Colaborarea cu aceste tipuri de cursanți e o adevărată provocare, în calitate de formator ai nevoie să identifici tipologia fiecărui cursant și în funcție de ea să folosești un anumit tip de abordare:

  • Cursantul tăcut – încurajează-l să participe, adresându-i întrebări ușoare și arată-ți aprecierea față de el;
  • Cursantul “Știe-tot” – mulțumește-i pentru intervenție, schimbă subiectul și redirecționează atenția spre restul grupului;
  • Cursantul foarte curios – stabilește un set de reguli pentru întrebările în afara subiectului
  • Cursantul cârcotaș – cere-i să fie concret și dacă e cazul utilizează presiunea grupului;
  • Cursantul șoptitor – opriți-vă din prezentare și cereți-i non-verbal permisiunea de a continua.
  • Cursantul “Stai să-ți spun eu ce mi s-a întâmplat mie” dacă expunerea unor anecdote din experiența personală se întâmpla prea des și prea detaliat, roagă-l sa facă un rezumat sau să păstreze povestirea pentru pauză;

Menține un contact permanent cu participanții

  • Ascultă activ și tine cont de opiniile tuturor cursanților;
  • Urmărește limbajul nonverbal al participanților pe tot parcursul cursului și în funcție de acesta adaptează-ți metodele de formare;
  • Oferă feedback și încurajează cursanții să ofere la rândul lor feedback;
  • Păstrează contactul vizual cu participanții;
  • Creează o atmosferă informală
  • Folosește o așezare a scaunelor care să asigure vizibilitate tuturor cursanților și să încurajeze discuțiile;
  • Adresează-te participanților folosind prenumele, asta după ce în prealabil ai agreat cu ei o astfel de adresare;
  • Nu uita de glume, strecoară câte o glumă ori de câte ori ai ocazia, fără însă a transforma cursul într-un concurs de spus bancuri;
  • Fii cât se poate de jovial și evită folosirea unui ton didactic

Si nu în ultimul rând înainte de orice curs aveți în minte adaptarea unui celebru citat al lui William Arthur Ward: Un formator mediocru spune, un formator bun explică, un formator superior demonstrează, un formator excelent inspiră.

Cum recunoști un formator bun ?

Cum recunosti un formator bun ?
Tehnic vorbind, un Formator poate fi evaluat în funcție de cunoștințe, metode de formare folosite, tehnici, dinamică, gradul de interacțiune cu publicul țintă, etc.

Noi însă preferăm o altă metodă:

Dacă pe parcursul unui curs participanții dobândesc abilitatea de a-și contrazice formatorul, de a polemiza cu acesta pe tema predate, înseamnă că respectivul Formator și-a îndeplinit misiunea cu brio.

Cum așa ?

În primul rând, contrazicerea presupune raționament, iar atunci când un cursant poate intra într-o dezbatere de idei alături de formator (polemică științifică, bineînteles), înseamnă că elevul a înteles fundamentele procesului dezbătut. Extrem de probabil, cursantul a căpătat abilitatea de a face conexiuni, de a aduce modificări procesului discutat și de a întelege rolul respectivului proces în ansamblul sistemului.

Acest fapt poate fi văzut chiar ca o diferență importantă dintre un Formator și un Profesor clasic. Astfel, dacă cel din urmă transmite unidirectional o serie de informații cursantului, urmând ca elevul să aprofundeze tema predată la un moment ulterior, Formatorul se concentrează pe un rezultat imediat.

Datorită metodelor de fomare utilizate, Formatorul are potențialul (și chiar ținta) de a crea pe loc abilități și compențe, elemente ce bineînteles pot fi dezvoltate ulterior, dar fundația este așezată.

În al doilea rând, metodele de formare sunt într-o mare măsură orientate către grup (brainstormingul, jocul de rol, lucrul în grupri mici, etc.). Din acest motiv, este foarte important ca un curs de formare să fie dinamic, să implice participanții și, de ce nu, să îi atragă pe aceștia în dezbateri chiar și în contradictoriu. De fapt, brainstormingul este o metodă care poate concentra foarte multe opinii într-un interval de timp foarte redus. Astfel, polemica științifică reprezintă o dovadă că formatorul a reușit sa utilizeze cu success aceste metode de lucru informale.

PS: deși am subliniat în textul de mai sus că atunci când vorbesc de contradicție între cursanți și Formator sau doar între cursanți mă refer în mod specific la dezbateri științifice, bazate pe argumente de ordin rațional, doresc să întăresc și mai mult acest aspect.

Nu este acceptat ca un curs de formare să devină un haos de ideei, controlul perturbatorilor fiind chiar o datorie specifică a unui Formator.

Ce înseamnă să fii formator ?

Ce inseamna sa fii formator
Formatorul este acel îndrumător care formează noi abilități, atitudini și comportamente, utilizând metode de lucru non-formale.
Formatorul nu este doar un specialist și formatorul nu este un profesor clasic.

Acum haideți să traducem acest lucru “pe românește”:

Formatorul trebuie să fie un specialist în domeniul în care el pregătește alte persoane dar acest lucru nu este suficient, deoarece abilitatea de a transmite acele informații într-un mod organizat, accesibil pentru majoritatea oamenilor dar și într-un format care să atragă interesul participanților reprezintă o calitate aparte.

Știți bancul cu cele două asemănări dintre un inginer și un caine ? (… sper că niciun inginer nu va lua această glumă în mod personal) … ambii sunt foarte inteligenți dar le este greu să se exprime.

Ei bine, educarea / învățarea unui adult este un proces complex care nu se află în directă corelație cu nivelul de cunoaștere al celui ce predă (formator / profesor). Formatorul trebuie să fie capabil să optimizeze acest proces prin utilizarea unor metode specifice de formare, precum brainstormingul, jocul de rol, lucrul in grupuri mici sau discuția în grupuri mari. Pe lângă acestea, se utilizează și metode clasice, orientate către formator, precum prelegerea, demonstrația sau studiul de caz, dar după cum observați numărul metodelor orientate către grup este mai mare decat al celor orientate către trainer.

De ce formatorul nu este un profesor “clasic” ?

În primul rând pentru că varianta transmiterii brute a informației de la sursă către receptor este o metodă ce și-a dovedit ineficiența și prezintă numeroase riscuri printre care:

  • - nu este garantat faptul că “elevii” înteleg ceea ce profesorul enunță (de fapt, mai mult ca sigur, fiecare persoană va avea propria interpretarea a spuselor profesorului);
  • - nu există un feedback activ din partea cursanților;
  • - cu siguranță va exista un nivel foarte ridicat de respingere din partea cursanților;
  • - gradul de reținere este mult mai redus decât în cazul metodelor de predare informale:
    Li se spune Li se spune și li se arată Li se spune, li se arată și experimentează
    Își aduc aminte după 3 săptămâni 70% 72% 85%
    Își aduc aminte după 3 luni 10% 32% 65%

Pe de altă parte, formatorul nu deține instrumente de “motivare” profesorale precum acordarea de note, fapt pentru care succesul unui formator depinde de cunoașterea și utilizarea unor instrumente informale precum:

  • - tehnici de public speacking;
  • - tehnici de captare a atenției;
  • - tehnici de gestionare a conflictelor și a perturbatorilor (de cel mai multe ori, formatorul nu va putea controla perturbatorii prin evacuarea acestora din sala);

Formatorul

  • implică participanții
  • te învață să înveți
  • utilizează experiența cursantului pentru a demonstra puncte de vedere
  • stârnește interesul audienței

Etica meseriei de Formator

Asemenea oricărui profesionist, un formator trebuie să urmeze un cod de etică ce include:

  1. Respectul față de participanții la curs, față de valorile și crezurile acestora
    În cadrul unui curs la care participanții constituie un grup eterogen din punct de vedere al valorilor, al culturii, al crezurilor, al educației sau al experienței, formatorul are obligația morală de a respecta fiecare individ. În acest context, formatorul are sarcina de a construi cu atenție suportul de curs, exemplele prezentate și aplicațiile practice, astfel încât acestea să nu lezeze persoana cursanților.
  2. Respectul față de semenii de breaslă (indiferent dacă aceștia îi sunt concurenți din punct de vedere comercial)
    Indiferent de nivelul de pregătire al formatorului sau de experiența sa, formatorul nu are dreptul de a face referiri negative cu privire la persoana altor formatori sau la munca acestora. Comportamentul adecvat este reprezentat de prezentarea propriilor puncte de vedere asupra temei discutate.
  3. Respectul față de meseria de trainer
    Rolul trainerului este acela de a creea noi deprinderi, atitudini și comportamente, fapt pentru care acesta trebuie să aibă o atitudine activă în relația cu toți participanții la curs. Este înțeles faptul că o parte din participanți sunt prezenți la curs din motive independente de voința lor, dar formatorul are obligația morală de a depune un efort identic în înstruirea fiecărui participant, utilizând în acest sens tehnicile specifice de cointeresare și captare a atenției.